Pic pic pic

…pic pic pic…

“De ce nu se mai opreste ploaia asta?” iti spui in gand de 3 ore de cand tot incerci sa adormi. Oamenii dorm la ora asta, nu te poate auzi nimeni. Nici macar prietena ta imaginara cu care nu ai mai vorbit de…mda, nu iti mai aduci aminte.

Hai, gandeste-te la toate povestile frumoase care ti-au fost spuse si la toate desenele pe care nu ai mai apucat sa le desenezi. Creioane colorate ai cu zecile dar iti lipsesc culorile din viata ta. Cate mere, cate pere, atatea prune si gutui. Si mult mai multe pagini nescrise.

Stiu ca te uiti la viata ta ca la o emisiune proasta in reluare dar te amuza teribil cat de predictibila esti. Si te intreb acum: cat mai ai de gand sa te repeti? Da, stiu ca te gandesti la tine ca la un gramofon vechi care inca isi asteapta vinilurile noi care sa ii unga rotitele aproape ruginite.

Ma auzi? Da, stiu ca nu dormi. Lasa-l pe Ene, are treaba pe la alte geamuri. Ploua prea tare ca sa mai ajunga si la tine. Si poate ar trebui sa te muti o data pentru totdeauna ca sa nu mai auzi fiecare “pic” prelingandu-se pe geamurile inghetate.

Ieri te-ai oprit in dictionar la cuvantul “fericire” si ai gasit pagina rupta. Era purtata de vant si rupta de fiecare picatura de ploaie in parte . Si calcai in toate baltile alea cautand pagina rupta. Dar nu ai nevoie de dictionar pentru ca ti-a spus doar ca fericirea este o stare de spirit care apare si dispare dar care poate fi obtinuta usor sau greu in functie de fiecare persoana. Da stiu, cuvinte.

Dar de ce iti tot pasa? Nu ai invatat ca esti prea mare pentru asta? Lasa-i pe copii sa planga, tu nu mai ai timp si pentru asa ceva. Exista destula apa in Venetia care inca te asteapta, nu o mai inunda si tu. Ah da, prea multi oameni si prea multe cuvinte. Stiu…

De fapt nu stii.

Pic…pic…pic

 

Iti mai aduci aminte?

In urechea dreapta auzi doar sunetul usii de la bloc trantite in urma ta. In urechea stanga auzi doar sufletul cum ti se zbate intre gratiile stimei de sine. Respiratia ti se taie la fiecare bataie a inimii dar lacrimile nu vor sa curga. Si ar fi fost atat de usor…

Mereu ai avut atat de multe trepte in blocul asta? Unde e usa aia? Acolo, la covorul rosu, da…

Rochia se incapataneaza sa stea pe trupul care nu mai e al tau. Pantofii albastri i-ai pierdut deja pe holul gol. Simti ca ai iesit din corpul acela strain si ca privesti inapoi spre omul de pe jos pe care nu il mai cunosti. Cine esti tu? Cine e ea? Cine sunteti voi?

Uita-te la ea. Ai mai vazut-o de atatea ori, acolo jos. Parul parca ii straluceste mai puternic in lumina noptii care nu se mai termina de data asta. La fel ca data trecuta. Degetele ii stau crispate pe fata si nu ii mai auzi inima batand, pentru o clipa. Astepti sa ii treaca? Cat? Nu vezi ca s-a transformat intr-un bloc de gheata? Doar ochii ii fulgera, mai puternic decat singura stea de pe cer. Si se uita la tine dar nu reuseste sa te gaseasca. Nu ai de gand sa te întorci in ea?

In intunericul tacerii ii auzi doar respiratia care ii rosteste numele pe litere _ _ _ _ _ _

Orele trec si inca o data nu intelegi cum ai ajuns iarasi aici. Parca ai mai fost o data in locul asta. Parca ai mai fost o data a lui, nu-i asa?

Te recunosti? Esti chiar tu, anul trecut. Esti chiar tu, acum doi ani. Esti chiar tu, acum trei ani. Iti mai aduci amine?

Fugi. Dar inchide usa dupa tine.

Prima

Prima data cand am simtit raceala fildesului sub degetele mele scurte in acea seara de toamna, am stiut ca nu mai pot da inapoi. Prima data cand am simtit cum scaunul de sub mine se face unul cu trupul meu am realizat ca vom fi una si aceeasi persoana si ca ma va sustine de fiecare data asa cum o facea de atatia ani incoace.

Prima data cand lemnul negru din fata mea mirosea mai puternic decat in oricare alta zi si am simtit ca nu ma va lasa sa uit nici de data aceasta niciunul dintre punctele negre care se alergau unul pe celalalt in mintea mea.

Prima data cand luminile care imi faceau parul sa straluceasca mai mult ca oricand s-au inchis acolo departe in multime, am stiut ca nimeni nu mai conteaza dincolo de cortina rosie. Prima data cand stiam ca cei doi ochi pe care imi doream atat de mult sa fie acolo, printre sutele de alte perechi, sunt la sute de kilometri departare.

Prima data cand rochia neagra isi pierduse rolul ancenstral si ramasese doar umbra unor ganduri pierdute printre liniile picioarelor care bateau ritmul, timide.

Prima data cand rasuflarea lor grabita ma facea sa fiu atat de linistita, ma facea sa ma simt dorita, acolo in amalgamul de lumini care ma inconjurau ca intr-o colivie.

Prima data cand frica mi-a alterat logica si gandirea, cand m-a facut sa alunec printre linii, puncte, sunete, idei, povesti si inchipuiri mai rapid ca in oricare alt vis. Dar era un vis real.

Prima data cand mainile altora erau parte din bataile inimii mele am realizat ca sunt ceea ce trebuie sa fiu. Acolo unde trebuia sa fiu dintotdeauna. Si acolo unde toti isi doreau sa fiu.

Primul concert de pian.

 

50

  1. Îi place sa gateasca, in special prajituri; e modul ei preferat de a se relaxa.
  2. Pentru ca atunci cand era mica nu a avut timp sa se uite la desene recupereaza acum.
  3. La fel si cu desenatul sau coloratul. Si cu joaca.
  4. Personajul ei animat preferat este Daisy.
  5. Si cateodata Minnie.
  6. Citeste mult.
  7. Si are un scris “de doctor”.
  8. Nu are multe vise dar printre acestea se afla si acela de a scrie o carte.
  9. O cuceresti cu Skittles, o carte de colorat, o cotton-candy sau toate seriile “Friends”.
  10. Uneori vorbeste mult, chiar si in pat.
  11. Ii e frica de apa in cel mai serios mod.
  12. Nu stie să spuna bancuri.
  13. Nu se supara decat foarte rar, dar o face de-a binelea.
  14. Cu toate astea, ii trece al naibii de repede.
  15. Ar fi vrut sa aibă ochii verzi, ca ai tatalui ei.
  16. A avut un caine pe care il iubea si cu care vorbea ciudat de mult.
  17. Crede ca florile o pot auzi atunci cand mai canta prin casa.
  18. Ii este frica de multe lucruri, cel mai mult de ea insasi.
  19. Intr-o vacanta a făcut maratonul cofetariilor din oras, fapt ce a “marcat-o” profund.
  20. Are destule  primaveri si e un berbec iesit din tiparele astrologice.
  21. Cand o superi poate deveni enervant de ironica.
  22. Se subestimeaza adesea, pana cand o da in bara cu adevarat.
  23. Nu mananca niciodata tot din farfurie.
  24. Cand e obosita rade ingrozitor de mult si ii molipseste si pe ceilalti.
  25. Crede ca are o ureche mai sus si una mai jos.
  26. Ii este frica sa se tunda, crezand că ii vor disparea puterile asemenea lui Samson.
  27. Are ticul de a-si privi picioarele in timp ce merge.
  28. Nu are nicio culoare preferata dar evita monotoniile.
  29. Spera ca intr-o zi sa poata cobora scarile de la metrou fara sa se mai uite in jos.
  30. Niciodata nu alearga după mijloacele de transport in comun.
  31. Ii e frica sa patineze pentru ca presimte ca va cadea si cineva va trece cu patinele peste degetele ei si i le va taia.
  32. Citeste foarte bine oamenii iar asta o oboseste adesea.
  33. A cam facut multe compromisuri pana acum.
  34. O sperie ca poate va trebuie sa faca prea multe lucruri care nu ii vor aduce fericirea.
  35. E convinsa ca roata se intoarce. Intotdeauna.
  36. Nu ii plac masinile, poate si pentru ca are rau de ele.
  37. Ar sta si s-ar uita la mare zile in sir fara sa poata descifra ce ii spun valurile.
  38. Trebuie să o tii în brate atunci cand doarme pentru ca daca nu, o va face ea cu siguranta.
  39. Atunci cand spune prostii trebuie certata pentru ca uneori nu isi da seama ce face.
  40. Fata ii tradeaza mereu sentimentele si gandurile, in special ochii.
  41. Are mereu emotii cand canta la pian, ca la primul concert.
  42. A avut doi hamsteri. Pe ambii i-a chemat Puta.
  43. Ii place sa mearga foarte mult pe jos si sa alerge noaptea.
  44. Atunci cand s-a nascut, doctorul i-a spus mamei ei ca e primul copil care rade in loc să planga la nastere.
  45. Asta se vede si in ziua de azi.
  46. Nu ii plac spanacul, creierul, mielul si alte cateva, dar le mananca obligata de mama ei.
  47. E vrajita de flori, in special de cele albe.
  48. Are prea multi dinti de lapte.
  49. Cateodata se plictiseste, de aceea trebuie sa o surprinzi pentru a o scoate din rutina.
  50. Ii place sa ii spui ce vrei de la ea. In pat. Si nu numai.

Back to you!

Diminetile iti incep toate la fel: soneria telefonului zbiara ca “I gotta feeling…”, te rostogolesti din pat incercand sa pici pe partea potrivita, infrunti lumina unei noi zile si ii razi antipatic soarelui care inca se ascunde printre nori. Laptele si mierea ti-au ajuns cei mai sinceri prieteni carora poti sa te confesezi fara sa risti sa te renege.

Fugi in slow motion spre metrou, te inghesui printre pasionatii de birou si incepi sa urasti din ce in ce mai mult ca esti femeie. Biroul cu floricele, vaca nebuna si cainele fara nume te asteapta zi de zi cu bratele deschise. Pranzurile iti sunt toate la fel, mintindu-te ca nu vei uita niciodata sa gatesti asa cum iti place tie cel mai mult.

Ziua isi continua placida existenta diurna si te angreneaza in rotile corporatismului fara sa mai poti pune frana atunci cand simti ca vrei sa tipi. Poate ca mai treci din cand in cand pe la facultate, dar doar pentru a te intreba din ce in ce mai des si din ce in ce mai sigura pe tine de ce te-ai lasat manjita de feeria unui master.

Facebook-ul si Twitter-ul tin loc de intalnirile cu vechi cunostinte si de conversatiile lungi cu final neasteptat. Nici nu mai stii de cand nu ai mai ajuns acasa la ora 19:00 sau de cand ora 10:00 te-a prins dormind de zor. Chiar si propriul caine nu te mai recunoaste, atat de rar te vede. Ce sa mai zici de fractele mai mare despre care ai aflat din terti ca se insoara sau de mama ta pe care nu ai mai strans-o in brate de nu stii cata vreme.

De la birou intotdeauna pleci spre locuri si oameni care te vor atat de mult in viata lor dar care te rapesc excesiv de des de propriul sine. Uneori diminetile nu te prind in patul tau dar trebuie sa te grabesti pentru ca la prima ora ai sedinta la birou.

Ai deja 3 telefoane, care mai de care dedicate scopurilor si obiectivelor tale, cont pe Facebook, Twitter, LinkedIn, Pinterest, Vine, Flicker, Ello, nici tu nu le mai stii numarul iar blogul tau te uraste cel mai mult pentru nepasarea cu care il tratezi. Cei care te suna aud din ce in ce mai des laitmotiv-ul “Te sun eu mai tarziu” sau “Nu am putut sa-ti raspund, eram intr-o sedinta” si din ce in ce mai des tu nu ii suni…

Viata ti-a devenit un deadline continuu, vacantele sunt alcatuite din weekend-uri pe fuga, Vama a inceput sa iti lase un gust amar, Sibiul inca te asteapta iar Sighisoara a incetat de mult sa mai creada in promisiunile tale ca o vei vizita. Esti un om fara inceput si fara sfarsit.

Ai ajuns sa iti programezi pana si intalnirile cu iubitul care binenteles ca este primordial, dar dupa rapoartele de predat, intalnirile cu clientii si briefurile de rezolvat. Zilele nu ti le mai rememorezi in mintea tulbure de aburii tineretii ci in paginile agendei care nu reuseste sa te convinga de faptul ca viata adevarata e dincolo de copertile ei frustrante.

Mananci aproape zilnic pe tastatura, butonezi telefonul in timp ce iti aduci aminte sa razi din suflet si scrii mailuri in timp ce prietena ta cea mai buna iti spune la telefon ca are nevoie de tine. Pe peronul spre Pipera gandesti strategii pentru noul client dupa care esti topita iar ganduri renegate vizibil despre fostul iti traverseaza emisfera dreapta a creierului atunci cand incerci sa te hotarasti daca sa comanzi sau nu o ciocolata calda la bodega din colt.

Visezi moderat, dormi atat cat iti trebuie ca sa traiesti, nu folosesti ochelarii atunci cand lucrezi desi stii ca trebuie sa o faci, razi cu suspine gandindu-te la cea care vei deveni, te distrezi in pauze si suferi in reprize, la doctorul prieten nici tu nu mai stii de cand nu ai mai fost, respiri doar cand te mai ridici de pe scaunul cel rosu de la birou si te distrezi cand ceilalti iti aduc aminte sa o faci.

Si totul e normal. Pentru ei si pentru cea din tine pe care ceilalti o vor in viata lor. Dar esti bine, pentru ca pe toate astea le constientizezi. Si pentru ca el te trage de maneca atunci cand tu uiti de tine. Si pentru ca ti-a adus aminte ca mai trebuie sa te gandesti si la tine. Si ca desi nu poti avea ce iti doresti, poti fi a celui care te doreste.

Si te ai pe tine! Esti o norocoasa!

Cand cum si de ce

July 2017
M T W T F S S
« Jan    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
Beautiful Life with Cancer

Discovering the Gift

Cezar Vasile

Blog pentru maxim 10 oameni

Mariuscv.com

smile. take a shot. win. go home. be happy.

Arrriela

Account, ex-president of @PRIME_Romania, ex-PR, dreamer, master in my kitchen, two big eyes and a huge smile :D